Centrul Social-Cultural Sf. Ilie Miclauseni este situat aproape de lunca Siretului, pe partea stanga a drumului european E583 dinspre Iasi spre Bacau,  pe o veche mosie boiereasca a familiei Sturza, care a stapanit acest pamant pe parcursul a cinci generatii. Denumirea de Miclauseni, provine de la numele vornicului Miclaus, boier ce primeste aceste pamanturi intre anii 1410-1416 de la Domnitorul Alexandru cel Bun, ca dar pentru serviiciile sale aduse in slujba tarii. Treptat de la vornicul Miclaus, mosia se instraineaza si ajunge in posesia familiei Sturza in jurul anului 1700.

O noua etapa in istoria mosiei Miclauseni se deschide in 1699 atunci cand fratii  Ioan si Sandu Sturza  intra in posesia ei, stapanirea Sturzestilor dainuind pana in anul 1947. Tot atunci se produce bifurcarea celor doua ramuri ale familiei Sturdza de la Miclauseni, ramura majora cu  Ioan Sturza care va stapani mosia de la Miclauseni si ramura cadeta avandu-l pe  Sandu Sturza.

Biserica actuala, zidita intre 1821-1823, este ctitoria marelui logofat Dimitrie Sturza (1756-1846) si a sotiei sale Elenco. Constructie monumentala de influenta clasica, biserica este compusa din patru incaperi boltite: pridvor, pronaos, naos si altar. In partea de nord a pronaosului se afla mormantul vornicului Alecu Sturza-Miclausanu, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi si un portret al vornicului. In naos se gaseste o cruce din argint in care sunt pastrate fragmente din moastele a 14 sfinti, precum si o particica din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, icoana ce facea parte din paraclisul Manastirii Neamt, a Sfantului Voievod Stefan Cel Mare. Desi functiona ca biserica a familiei, la ea aveau acces si oamenii din satul Miclauseni, avand dealtfel randuiala de manastire in care zilnic se slujea Sf. Liturghie.  In prezent Manastirea Miclauseni activeaza ca manastire de maici.

Castelul Miclauseni, monument istoric de arta neo - gotica, a fost construit in perioada 1880-1904 de catre George A. Sturza si sotia sa, Maria (nascuta Ghica). Decoratiile exterioare reiau detalii din stema Sturzestilor, la care se adauga emblema castelanului George A. Sturza, inspirata din icoana Sfantului Gheorghe. Castelul era detinatorul unei biblioteci remarcabile alcatuita din aproximativ 60.000 de volume, printre care multe editii princeps sau foarte rare. Din pacate, majoritatea cartilor, colectiilor si toate bunurile de valoare au fost furate intre anii 1944-1945 cand, datorita operatiilor militare din  timpul razboiului, Ecaterina a parasit castelul pentru scurta vreme, legand astfel soarta bibliotecii de la Miclauseni de soarta castelului . Incepand cu 1960 in castel se deschide Caminul-scoala pentru copii cu deficienta mentala. De atunci, cladirile s-au degradat continuu, cel mai mult avand de suferit castelul, prin deteriorarea picturilor, sobelor, pardoselii, tamplariei, a mansardei si acoperisului. Lucrari de restaurare a castelului au avut loc, dupa preluarea acestuia de catre Mitropolia Moldovei si Bucovinei, in perioada 2003-2004.

Parcul dendrologic

Încă din timpuri străvechi înaintaşii sturzeştilor au avut iniţiative frumoase de a organiza în jurul conacelor adevărate oaze de linişte şi reculegere. Astfel Alecu Sturdza şi soţia sa Ecaterina au împodobit vechiul conac al familiei şi l-au înconjurat cu grădini, extinzând aleile cu flori, îndepărtând de conac casele ţărăneşti şi amenajând, după 1837, un frumos parc în stil englezesc (cel actual), fără o geometrie riguroasă, cu diferite specii de pomi ornamentali nealiniaţi, autohtoni şi „importaţi”, foarte rari . Deşi stilul iniţial a fost cel englezesc, în starea actuală, Parcul Dendrologic se încadrează mai bine în „stilul peisager cu nuanţă romantică”, seamănând cu o pădure naturală. Parcul conţine o mare varietate de arbori, printre care şi arbori exotici,  sau ornamentali ( ginko biloba, salcamul japonez) ajungând dealtfel la un număr de 90 de specii dintre care 80 % sunt foioase si 11 % sunt  conifere.

Vechimea arborilor atinge varste de 130-150 de ani, dar in parc se mai gasesc si stejari, frasini a caror varsta este de 250-300 de ani. Cel mai batran arbore din parc este un stejar care are o varsta de aproape 400 de ani.